Absenta

Mai intai iti amorteste sufletul. Te trezesti diminetile si alergi de colo colo. Te iei cu vorba, cu facutul, cu dresul. Aproape ca nu iti dai seama ca il mai ai. Iti inchipui ca ti-a trecut. Te gandesti ca asa e viata. Facuta si din absente.
Intr-o zi insa dorul te impunge cu degetul in suflet. In vis. Apoi cand mergi pe strada. Si te enerveaza toti oamenii aia care sunt acolo desi nu-ti pasa. Sau cand mirosi o ploaie. Or cand privesti cerul printre nori.
Ai vrea sa crezi ca e acolo undeva. Si  incepe sa te usture sufletul si-l simti iar ca-l ai.
Ridici din umeri a neputinta si  te intorci la dres si facut.

Vise

Visele sunt niste prilejuri prin care gandurile pe care nu vrem sa le auzim, capata forma. Ele ne intorc spre noi insine, discret. Spaime, dorinte, neimpliniri si doruri ne bat la usa in vis in fiecare seara. Si cand nici asa nu vrem sa le ascultam, uitandu-le dimineata la prima geana de lumina, ele revin iar si iar, pana ce le pricepem si le dam voce.
Azi noapte mi-a fost prea dor de oameni de prea departe. 

Definitii

Ce de-a feluri de a distruge exista... Sa destrami, sa rupi, sa tai, sa macini, sa sfasii, sa darami...

Vorbe si nevorbe

Balansez intre a nu-mi pasa de parerea celorlalti si a nu suporta sa stiu oameni suparati pe mine. Ceea ce e ciudat. Imi zic de multe ori ca oamenii te vad cum vor ei, indiferent de ce vrei tu sa arati. Aceleasi vorbe  pot fi interpretate in zeci de feluri, depinde cine le citeste. Asa ca e treaba lor ce cred. Nu trebuie sa ma feresc de " a spune".
Pe de alta parte insa, ma deranjeaza destul de mult sa vad pe cineva incruntandu-se. Oftand. Sa vad privirea care pleaca in alta parte, ca sa nu fie citit nimic dinauntru. Sa simt tristetea. Ma loveste sa fie din cauza mea. Ma intoarce pe dos.
Asa ca iata-ma prinsa mereu intre a spune si a tacea. De cele mai multe ori vorbele castiga, dar cand nu se intampla, ma tot rod pe dinauntru...

Toacele mele de unele zile si dilemele izvorate din durere:D

Dupa 6 ore de stat cocotata pe tocuri, ajunsa acasa am cautat repede o postare veche pe un blog mai vechi de-al meu despre istoria tocurilor. Voiam sa imi amintesc pe cin sa injur. SI am recitit ce am scris, dar nu cred ca era abordarea buna. Un psiholog trebuia intrebat ce ma face sa ma urc pe toace. Pfui:D

Pe tocuri prin istorie (decembrie 2007)

Azi ma gandeam in timp ce ma balansam pe tocuri ce maniac le-o fi inventat. Si cine o fi fost prima masochista care le-a purtat. Am citit si va spun si voua.
Se pare ca tocurile dateaza din epoca precrestina. Macelarii egipteni purtau tocuri, sau calaretii mongoli ca sa stea mai bine in sa.
Istoria a consemnat anul 1533 ca prima data cand cineva a purtat tocuri din vanitate. E vorba de Caterina de Medicis,casatorita la 14 ani cu ducele d'Orleans. La nunta ei a purtat tocuri de 5,08 cm (2 inches) pentru a parea mai inalta. E posibil ca tocurile inalte sa fi fost inventate de Leonardo da Vinci. Stilul a fost repede imbratisat de doamnele de la curtea franceza.
In secolul urmator doamnele purtau tocuri de peste 10 cm, dar aveau si bastoane care sa le sustina sa nu cada (ha, ce fain, nu?)
Un cizmar francez , Nicholas Lestage, a devenit celebru dupa ce a realizat pantofi cu toc de peste 10 cm pentru Ludovic al XIV-lea, care voia sa para impunator.Tocurile erau chiar decorate cu scene de lupta.
La curtea lui Ludovic al XV-lea, amanta sa, Madam de Pompadour, a facut celebri pantofii cu toc ce-i poarta numele.
Tot niste pantofi cu toc au purtat-o la esafod pe Maria Antoaneta . Dupa revolutia franceza insa, moda pantofilor cu toc a trecut si pentru o vreme la moda au fost sandalele grecesti.Moda insa se schimba din nou in sec XIX cand apare si prima fabrica de pantofi cu toc din SUA.
In sec XX, pantofii cu toc fac din nou "victime", mai ales ca apar acum tocurile cui, inventie italiana. Moda a continuat sa oscileze, femeilor ba placandu-le, ba nu, sa poarte tocuri.
Ei, si acum va zic una buna de tot. Autor, tot prietena mea din Franta. Cica, zice ea, revenirea la moda pantofilor cu toc inseamna o accentuare a inegalitatii femei barbati. Pai, i-am zis eu, nu e chiar asa. Pentru ca femeile pot alege daca sa poarte sau nu tocuri, nu?
In orice caz, raman la parerea mea. Cine le-a inventat, era diabolic. Iar cine le poarta...Femeie.

Visarile cu ochii deschisi ale altora

Ce-mi plac oamenii care stiu sa viseze cu ochii deschisi. Si o fac cu arta. Adica nu se incurca in visuri marunte, ci urca direct in varful al mai inalt. Habar nu am daca or sa treaca la fapte. Probabil ca nu. Dar cand incep sa viseze, o fac asa de frumos, incat te fac sa stai cu gura cascata, de parca tu ai juca in filmul ala. Iar asta iti e de ajuns sa te faca sa zambesti cand te trezesti si sa vrei sa te dai jos din pat.
Mai ales daca ochii tai nu mai viseaza cand stau deschisi.

Stanga romaneasca originala

Intrebare de ceteatean turmentat. O fi normal, ideologic vorbind, ca un partid de stanga sa sustina interesele invatamantului privat? Oare ce parere o fi avand PES?

Sub zodia oportunismului

Scena politica ma amuza teribil in ultima vreme, desi ar trebui sa ma inspaimante. Cand ii vad trecand asa usor de la stanga la dreapta si iar la stanga, sau scotand pe gatlej ditirambe verbale, or batandu-se cu pumnii in piept ca sa fie crezuti, am imaginea unui spectacol prost in care actorii sunt amuzanti pentru ca uita replicile si improvizeaza tamp.
Pot sa iert faptul ca cei mai multi nu au habar ce e aia o ideologie si cum ea ar trebui sa se transforme intr-un program, care sa fie pus in aplicare, odata la putere, de niste oameni in primul rand devotati acelor idei in jurul carora se contruieste un partid. Dar mi-e greu sa iert impostura si reaua credinta. Lichelismul.
In ultima vreme nici macar nu se mai mimeaza apartenenta la un partid ca urmare a dorintei de a implini un program. Mai rau, nici macar un minim de interese nu par a mai avea in comun in asa fel incat sa ramana grupati cat trec de la putere in opozitie.
Partidele sunt tot mai mult doar o adunatura de indivizi care au fiecare propriile interese pe care le urmaresc atinse prin partid atata cat acesta e la putere, dupa care se cara la ceilalti.
Ceea ce ma intriga si mai tare nu e ca unii tradeaza si fug unde e mai bine, ci ca sunt primiti cu bratele deschise si spalati de toate pacatele. Cata incredere poti sa ai in niste tradatori, care nu te-au ales pe tine ca le-ai placut mai mult, ci ca vremelnic le esti de folos? SI care la prima ocazie or sa te lase cu ochii in soare, cum au mai facut.
Daca e cineva de vina de fenomenul asta masiv al migratiei politice, partidele sunt.  Pentru ca, de dragul unor avantaje pe termen scurt, distrug increderea cetatenilor in ele pe termen lung.
Si ce devin ele din expresia pluralismului de idei dintr-o societate? Adunaturi de oameni care nu se pot implini prin ei insisi si cauta sustinerea politica sa o faca. Sau carora le place sa fie ascultati si aplaudati si important e numarul, nu si calitatea celor din interior care o fac.
Tare n-as vrea sa-mi fie sila. Sau sa mai cred ca pot sa fac ceva sa schimb asta. Sau ca altii or sa poata...

Muzici si atat

Se intampla asa. Ce face Guvernu, Europa si lumea sunt fundalul a ceea ce fac eu io:) Si eu ascult muzica pe Pandora. Country a fost mai intai. Si eu care credeam ca astia, cowboy ce sunt, sunt niste duri. Cand colo numa se plang. SI cand iubesc si cand nu iubesc si cand parasesc si cand sunt parasiti. Dar o fac misto. O stiti pe asta?
Garth Brooks - ''If tommorow never comes''

Fain nu? :)
Si dupa ce am ascultat country, am trecut pe rock.
Mai intai asta...
pink floyd - wish you were here

Iar acuma Fleetwood Mac imi canta Rhiannon
Fleetwood Mac - Rhiannon (Will You Ever Win) (w lyrics)

Ce Guvern? Care Europa? Lume? Io si Fleetwood Mac. SI acus si Bog Seger...Night moves:)
Bob Seger - Night Moves

Gata, ma opresc:)
...dar...ZZ Top... La Grange? :d

Stire neinsemnata

 Au inflorit salcamii. Si liliecii. 
Iote...

Stire. La Focsani sunt oameni care merg cu nasul pe sus si cu mintea aiurea.

De greata

Tot am zis ca spatiul public n-ar trebui sa ma mai intereseze. Ca o sa stau deoparte si o sa ma bucur de lucrurile simple. Doar ca din cand in cand ma ia greata. Voi ati vazut cine o sa fie ministru la Educatie?  Oare ce-o sa se aleaga de educatia asta?

Cer, copaci, iarba sau oameni

De cate ori nu v-ati uitat la cer si nu v-a spus nimic deosebit? Doar ca e senin au ba. Ca e ma albastru sau mai gri.  Dar de cate ori nu ati ramas in contemplare, uimiti de cata frumusete se deseneaza pe el? Si e asa cu orice. Cu copaci. Cu iarba. Cu...oameni.
Ei da. Oamenii. Nu sunt deloc doar frumosi sau urati. Rai sau buni. Sunt plini cu de toate. Si fiecare vede ce vrea. Asa ca nu e nimic inexplicabil ca cineva altadata plin de calitati, acuma are numai defecte. Sau invers. Nici ca, uite, altadata se purta parca altfel, iar acum nu mai reuseste sa ma surprinda, sa ma emotioneze sau sa ma faca sa ma simt bine. Sau ca parea serios, dar nu e. Frumos, dar e de fapt urat. Sincer, dar e mincinos. Inteligent, dar e suficient.Interesant, dar e plicticos.
Nu oamenii astia se schimba, sa stiti. Noi vedem acolo ce ne convine si ne cautam pe urma scuze ca o facem. Si cerul e mereu la fel, dar numai uneori ne lasa cu gura cascata de frumusete.
Deschideti bine ochii, dara. Problema e la voi.
A, si inca ceva. Nu e nimic special in omul ala care, vorba poetului se uita la voi " cu sufletul" . Altcuiva i se poate parea neinsemnat. Doar voua dimpotriva. Si ce bine ar fi sa nu va miscati din unghiul ala...

Miss you in a heartbeat

De la o vreme ascult numa rock in masina si azi a venit la rand si niste Def Leppard. Asa ca am zis sa va bucurati si voi, indiferent ca va e dor au ba.
Noapte buna sa aveti. 

Numaratoarea inversa pana la alte la fel alegeri

Incepe campania electorala. Presupun ca ar trebui sa ma opresc din a gandi cu voce tare nimicuri si sa trec pe ganduri profunde despre chestiuni si mai profunde.
Deci. Iata ce vreau sa zic. Daca nu ma uit la televizor si nu citesc ziarele toata campania asta, pot sa zic la sfarsitul ei tot ce s-a dezbatut, cine pe cine a injurat, ce s-a promis, ba chiar si cine a castigat.
Cred ca am ajuns intr-un punct in care noi, cetatenii, si ei, oamenii politici, ne cunoastem deja prea bine. Daca numai ultimii ar renunta la vorbele pompoase in care nu cred nici ei, nici noi, campania asta ar trece mai usor pentru toti.
Hai sa traim.

Where did you sleep last night